Cât durează să înveți franceză? Ce spune cercetarea

Cam 600 de ore de curs pentru diplomați cu normă întreagă, mai mult pentru ceilalți. Ce spun cifrele FSI despre franceză, de ce ascultarea e lentă și ce ajută.

Două figurine din lut stau sub aceeași umbrelă în ploaie, în fața unui magazin din cărămidă cu jardiniere de flori.

Pe scurt: În tabelul publicat în 2001 de Foreign Service Institute din SUA, franceza este una dintre limbile mai ușoare pentru vorbitorii de engleză: 23 până la 24 de săptămâni, adică 575 până la 600 de ore de curs, ca să ajungi la un nivel profesional. Acei studenți învață cu normă întreagă, adaugă ore de teme în fiecare zi și sunt aleși pentru talentul lor la limbi. Dacă pui la socoteală și temele, calculează cam 950 de ore de muncă concentrată pentru un nivel înalt: cam cinci ani la 30 de minute pe zi, ceva mai mult de un an la două ore pe zi. Cititul merge de obicei cel mai repede. Ascultarea și pronunția sunt partea lentă și au nevoie de exercițiu separat.

Răspunsul scurt, și de ce vezi cifre diferite

Dacă cauți această întrebare, vei găsi cifre spuse cu multă siguranță („șase luni!”) alături de o mulțime de „depinde”. Cea mai cunoscută cifră vine de la Foreign Service Institute (FSI), școala care pregătește diplomații americani, și merită citită cu atenție.

Doi dintre specialiștii săi, Frederick Jackson și Marsha Kaplan, au publicat în 2001 ce așteaptă școala de la cursanți. În tabelul lor, franceza se află în Categoria I, limbile „strâns înrudite cu engleza”, alături de germană, italiană, portugheză, română, spaniolă, suedeză, neerlandeză, norvegiană și afrikaans. Pentru aceste limbi, FSI se așteaptă ca studenții să-i atingă obiectivul în 23 până la 24 de săptămâni, adică 575 până la 600 de ore de curs. Limbile din Categoria II, precum rusa, greaca sau turca, cer 44 de săptămâni, iar cele din Categoria III (araba, chineza, japoneza și coreeana) 88 de săptămâni.

E o veste bună pentru franceză. Dar trei detalii schimbă ce înseamnă cifra:

  • Obiectivul este înalt. FSI urmărește o „competență profesională generală” în vorbire și citire, inclusiv înțelegerea a ceea ce auzi într-o conversație. Jackson și Kaplan spun că aceasta corespunde aproximativ nivelului „Superior” de pe scala American Council on the Teaching of Foreign Languages (ACTFL), vârful scalei folosite de cele mai multe școli din SUA.
  • Orele sunt doar ore de curs. FSI spune că învățatul rapid cere cel puțin patru ore de curs pe zi, cinci zile pe săptămână, plus trei sau mai multe ore pe zi de studiu individual.
  • Studenții sunt neobișnuiți. Tabelul presupune un vorbitor nativ de engleză cu o „aptitudine foarte bună sau mai bună” pentru învățarea limbilor la clasă și notează că cei mai puțin înzestrați au nevoie de obicei de mai mult timp. Studenții FSI sunt adulți (vârsta lor medie era de 41 de ani) care știau deja, în medie, alte 2,3 limbi.

Așadar, 600 de ore nu înseamnă cât durează să înveți franceză. Înseamnă cât durează pentru cursanți talentați și experimentați, care învață cu normă întreagă, fără să le numeri temele.

Este franceza mai ușoară decât spaniola?

Mulți pornesc de la ideea că spaniola e cea mai ușoară limbă pentru vorbitorii de engleză. Propriile evidențe ale FSI sugerează că, pentru a ajunge la un anumit nivel, franceza e cel puțin la fel de ușoară.

Economiștii Barry Chiswick și Paul Miller (2005) au folosit scorurile FSI ale unor americani vorbitori de engleză cu abilități medii, măsurate după 24 de săptămâni de pregătire, ca să construiască o scală a dificultății de învățare a fiecărei limbi. Pe această scală, 1,00 este cea mai grea (japoneza), iar 3,00 cele mai ușoare (afrikaans, norvegiana, româna și suedeza).

Franceza a obținut 2,50, la fel ca italiana și portugheza. Spaniola și germana au obținut 2,25, iar neerlandeza 2,75. Cu alte cuvinte, după aceleași 24 de săptămâni, cursanții medii de franceză au avut scoruri puțin mai mari decât cei de spaniolă.

Există un motiv pentru care vorbitorii de engleză pornesc cu un avantaj. După cucerirea normandă, engleza a împrumutat foarte multe cuvinte franțuzești, așa că o pagină în franceză e plină de cuvinte pe care le poți ghici: la question, possible, le restaurant, important, la nation. De aceea cititul pare adesea ușor de la început. Ce nu-ți spune pagina este cum sună aceste cuvinte, și acolo se duce timpul.

Cât de siguri suntem? Cifrele FSI sunt evidențe reale din decenii de predare, ceea ce e rar și valoros. Dar ele descriu un singur grup de cursanți într-un singur tip de program, iar scala e grosieră. Folosește-le ca să compari limbile, nu ca pe o promisiune pentru propriul tău calendar.

Socoteala pentru un program obișnuit

Poți transforma cifrele FSI într-o estimare personală aproximativă, atâta timp cât ții minte pe cine descriu. În 24 de săptămâni, trei ore pe zi de studiu individual, cinci zile pe săptămână, adaugă cam 360 de ore la cele 575 până la 600 de ore de curs. Asta face cam 950 de ore de muncă concentrată ca să ajungi la un nivel profesional în condiții ideale.

Studiu zilnic, în fiecare zi Timp până la cam 950 de ore
30 de minute cam 5 ani și 2 luni
1 oră cam 2 ani și 7 luni
2 ore cam 1 an și 4 luni

Două ajustări sincere:

  1. Cei mai mulți dintre noi nu suntem studenți FSI. Fără aptitudini selectate cu grijă, fără o grupă de șase cu un profesor pregătit. Așteaptă-te să ai nevoie de mai mult de atât, nu de mai puțin.
  2. Cei mai mulți dintre noi nu avem nevoie de obiectivul FSI. Comanda la cafenea, discuțiile de complezență, călătoriile și cărțile ușoare vin cu mult înaintea ședințelor profesionale. Dacă acesta e obiectivul tău, o parte din aceste ore te duce acolo.

Jackson și Kaplan au un avertisment pentru oricine speră să înghesuie totul în câteva săptămâni. Din experiența lor, timpul de care are nevoie un începător ca să ajungă la competență profesională „nu poate fi scurtat considerabil”. FSI a încercat, și n-a mers.

Niveluri și examene: DELF, DALF și CECRL

„Cât durează” are sens doar după ce spui „ca să faci ce”. În Europa, nivelurile sunt descrise cu CECRL (Cadrul European Comun de Referință pentru Limbi): A1 și A2 pentru utilizatori elementari, B1 și B2 pentru utilizatori independenți, C1 și C2 pentru utilizatori experimentați.

Examenele oficiale de limba franceză ale statului francez urmează aceste niveluri. DELF acoperă nivelurile A1 până la B2, iar DALF nivelurile C1 și C2. Universitățile, angajatorii și cererile de permis de ședere cer adesea un certificat la un anumit nivel.

Vei vedea și estimări de ore pentru fiecare nivel, de la școli și furnizori de cursuri. Rareori se potrivesc, pentru că descriu cursuri diferite, cu alți cursanți și cu o cantitate diferită de teme. N-am găsit cercetări care să stabilească numărul de ore pe nivel pentru franceză, așa că folosește acele tabele ca reper aproximativ și așteaptă-te ca treptele să devină tot mai lungi pe măsură ce urci.

Partea lentă: să auzi și să spui franceza

Mulți cursanți de franceză spun același lucru: „Pot s-o citesc, dar nu înțeleg oamenii când vorbesc.” Cercetarea ajută la explicarea motivului.

Cuvintele se leagă între ele

În franceza vorbită, cuvintele nu se opresc unde se opresc pe pagină. O consoană finală care de obicei nu se pronunță poate fi rostită și se poate lipi de cuvântul următor, când acesta începe cu o vocală. Fenomenul se numește liaison: les amis (prietenii) sună ca „le-za-mi”, iar vous avez (aveți) ca „vu-za-ve”. Rezultatul e că silabele pe care le auzi nu se aliniază cu cuvintele pe care le știi.

Annie Tremblay (2011) a folosit urmărirea privirii (eye tracking) ca să studieze cum recunoșteau vorbitori nativi de engleză, aflați la trei niveluri de franceză, cuvintele din vorbire înregistrată, inclusiv cuvinte auzite după o consoană de liaison. Cursanții recunoșteau aceste cuvinte fără mare greutate, dar o făceau altfel decât ascultătorii nativi, folosind o regulă generală în loc să cunoască fiecare cuvânt în parte. Mesajul încurajator: vorbitorii de engleză pot învăța să împartă corect vorbirea franceză în cuvinte. E nevoie de exercițiu de ascultare, nu doar de citit.

Sunete pe care engleza nu le are

Franceza are vocale care lipsesc din engleză. Cea mai cunoscută este u din tu (tu), care sună altfel decât ou din tout (tot). Dacă le încurci, se schimbă cuvântul: dessus înseamnă deasupra, dessous dedesubt.

Erika Levy (2009) a testat 39 de vorbitori de engleză americană, în trei grupuri de câte 13: fără pic de franceză, cu doi până la patru ani de ore de franceză și cu ani de ore plus cel puțin un an de locuit într-o țară francofonă. Pe o serie de perechi de vocale franceze, grupul de la clasă a făcut cam tot atâtea greșeli cât grupul fără franceză (11 și 13 la sută). Grupul cu imersiune a greșit doar în 3 la sută din cazuri. Chiar și ei, totuși, au greșit încă în 12 la sută din cazuri la perechea u și ou.

De aici reies două lecții. Studiul doar la clasă poate face puțin pentru urechea ta, iar mult ascultat din franceza reală face mult. Și unele sunete rămân grele multă vreme, așa că nu lua o vocală încăpățânată drept semn că eșuezi.

Pronunția se poate preda

Vestea bună e că această parte răspunde la exercițiu. Junkyu Lee, Juhyun Jang și Luke Plonsky (2015) au reunit 86 de studii despre predarea pronunției și au găsit un efect în general mare. Intervențiile care au durat mai mult și cele care le-au dat cursanților feedback au funcționat mai bine.

Nu ai nevoie de un accent perfect. Jackson și Kaplan notează că accentul nativ nu este de obicei un criteriu practic de succes la FSI, „deși inteligibilitatea este”. Țintește să fii înțeles ușor, nu să treci drept parizian.

Și ascultarea se poate preda

Larry Vandergrift și Marzieh Tafaghodtari (2010) au urmărit timp de un semestru 106 studenți din șase grupe de franceză ca limbă a doua. Un grup a ascultat texte fiind îndrumat cum să asculte: să anticipeze ce va auzi, să-și verifice presupunerile și să rezolve problemele. Celălalt grup a ascultat aceleași texte de același număr de ori, fără această îndrumare. La final, grupul îndrumat înțelegea mai bine, iar ascultătorii mai slabi din el au câștigat cel mai mult.

Așadar „ascultă mai mult” e un sfat bun, iar „ascultă cu un plan” e și mai bun.

Ce te ajută să avansezi mai repede

Timp și intensitate

Jackson și Kaplan scriu că timpul petrecut efectiv cu limba și intensitatea experienței de învățare „par cruciale” și că experiența FSI arată „fără echivoc” că timpul petrecut citind, ascultând și interacționând în limba respectivă este strâns legat de cât de bine o pot folosi cursanții. Un curs de vară sau o lună de seri în plus te duc mai departe decât aceleași ore împrăștiate.

Spațierea recapitulărilor

Intensitatea nu e același lucru cu tocitul. Su Kyung Kim și Stuart Webb (2022) au reunit 48 de experimente cu 3.411 participanți și au constatat că exersarea spațiată avea un efect mediu spre mare asupra învățării unei limbi străine, iar pauzele mai lungi dintre sesiuni dădeau rezultate mai bune la testele amânate. Studiază mult când poți, dar readu fiecare cuvânt și fiecare sunet pe parcursul zilelor și săptămânilor. Explicăm cum în repetiția spațiată și cum s-o folosești cu adevărat.

Cititul, cu sunet

La citit progresează repede vorbitorii de engleză în franceză, iar cititul construiește vocabularul de care ai nevoie ca să înțelegi vorbirea (mai multe în cum să înveți o limbă citind). Secretul la franceză e să auzi ce citești. Cititul împreună cu înregistrarea audio leagă ortografia pe care o recunoști de sunetele pe care nu le recunoști, inclusiv literele mute și liaison-urile.

Un plan realist

  1. Alege un obiectiv pe care îl poți descrie. „Să iau DELF B1” sau „să stau de vorbă cu vecinii mei din Lyon” e mai bun decât „să vorbesc fluent”.
  2. Numără ore, nu luni. Un jurnal simplu transformă „nu progresez” în „am adunat 120 de ore”, ceea ce e sincer și motivant.
  3. Găsește un minim zilnic pe care îl vei respecta. Treizeci de minute în fiecare zi înseamnă peste 180 de ore pe an.
  4. Ascultă din prima zi. Nu aștepta până citești bine. Înregistrări scurte la nivelul tău, în fiecare zi, îți antrenează urechea cât încă e greu.
  5. Ascultă cu un plan. Înainte să pornești ceva, ghicește ce vei auzi. După aceea, verifică ce ți-a scăpat și ascultă din nou.
  6. Citește cu audio. Urmărește textul în timp ce e citit cu voce tare, ca ortografia și sunetul să crească împreună.
  7. Exersează intenționat sunetele grele. Perechi ca tu și tout, câteva minute o dată, cu feedback dacă poți să-l obții.

Unde se încadrează Franzie

Franzie este un mod de a face aceste ore mai ușor de păstrat. Scrie povești în franceză la nivelul tău, despre subiectele pe care le alegi, și citește fiecare capitol cu voce tare, ca să auzi fiecare rând pe care îl citești. După un capitol, întrebările de ascultare despre poveste îți antrenează urechea pe franceza pe care deja o înțelegi pe pagină, iar un scurt joc de rol te lasă să folosești ce ai auzit. Poți atinge orice cuvânt pentru sensul lui, îl poți salva și recapitula mai târziu. Este un mod de a aduna ore constant, nu o scurtătură care să le ocolească.

O întrebare de ascultare în Franzie, în franceză: Écoute l'annonce. À quelle heure le ferry arrive-t-il à Paros ? cu trei răspunsuri, dintre care e ales À neuf heures et quart.
Ascultă o scenă din povestea ta, apoi răspunde la o întrebare despre ce ai auzit.

Întrebări frecvente

Cât durează să înveți să vorbești fluent franceză?

Pentru un nivel profesional, tabelul din 2001 al Foreign Service Institute estimează 575 până la 600 de ore de curs plus teme zilnice, cam 950 de ore în total, pentru studenți foarte capabili, cu normă întreagă. Cei mai mulți cursanți au nevoie de mai mult, iar cei mai mulți nu au nevoie de acel nivel ca să folosească franceza lejer.

Este franceza mai grea decât spaniola pentru vorbitorii de engleză?

Nu, după evidențele FSI. În scorurile cursanților cu abilități medii după 24 de săptămâni, franceza a obținut 2,50, iar spaniola 2,25, pe o scală unde un scor mai mare înseamnă mai ușor. Totuși, mulți cursanți găsesc franceza vorbită mai greu de urmărit decât cea scrisă.

Poți învăța franceză în 6 luni?

Studenții FSI cu normă întreagă ajung la un nivel profesional în 23 până la 24 de săptămâni, cu cel puțin șapte ore de curs și studiu pe zi. Cu un program obișnuit, șase luni îți dau o bază pentru conversații simple și lecturi ușoare.

Cât durează să ajungi la B1 sau B2 în franceză?

Nu există un număr de ore bazat pe cercetare pentru fiecare nivel CECRL, iar estimările furnizorilor de cursuri variază. Ca reper, B2 stă sub obiectivul profesional al FSI, deci cere mai puțin decât cele cam 950 de ore ale FSI, iar fiecare nivel durează mai mult decât cel dinainte.

De ce e atât de greu de înțeles franceza vorbită?

Cuvintele se leagă între ele prin liaison, multe litere scrise sunt mute, iar unele vocale nu există în engleză. Studiile arată că cursanții pot învăța să se descurce cu toate trei, dar e nevoie de mult ascultat, nu doar de citit.

Surse

  • Chiswick, B. R., & Miller, P. W. (2005). Linguistic distance: A quantitative measure of the distance between English and other languages. Journal of Multilingual and Multicultural Development, 26(1), 1 to 11. https://doi.org/10.1080/14790710508668395
  • Jackson, F. H., & Kaplan, M. A. (2001). Lessons learned from fifty years of theory and practice in government language teaching. In J. E. Alatis & A.-H. Tan (Eds.), Georgetown University Round Table on Languages and Linguistics 1999 (pp. 71 to 87). Georgetown University Press.
  • Kim, S. K., & Webb, S. (2022). The effects of spaced practice on second language learning: A meta-analysis. Language Learning, 72(1), 269 to 319. https://doi.org/10.1111/lang.12479
  • Lee, J., Jang, J., & Plonsky, L. (2015). The effectiveness of second language pronunciation instruction: A meta-analysis. Applied Linguistics, 36(3), 345 to 366. https://doi.org/10.1093/applin/amu040
  • Levy, E. S. (2009). On the assimilation-discrimination relationship in American English adults' French vowel learning. The Journal of the Acoustical Society of America, 126(5), 2670 to 2682. https://doi.org/10.1121/1.3224715
  • Tremblay, A. (2011). Learning to parse liaison-initial words: An eye-tracking study. Bilingualism: Language and Cognition, 14(3), 257 to
    1. https://doi.org/10.1017/S1366728910000271
  • Vandergrift, L., & Tafaghodtari, M. H. (2010). Teaching L2 learners how to listen does make a difference: An empirical study. Language Learning, 60(2), 470 to 497. https://doi.org/10.1111/j.1467-9922.2009.00559.x

Cum ne documentăm